marți, 26 ianuarie 2010

Sunt momente in viata , in care oricum ti-ar sta corpul , sufletul e in genunchi...


Da,am invatat sa zambesc chiar si atunci cand starea mea spirituala e departe de a fi buna.Asa am trecut mai usor peste toate incercariile pe care a trebuit sa le trec.Cred ca le-am trecut cu brio pe aproape toate.Am reusit in majoritatea lucrurilor pe care mi le-am propus.Si asta se datoreaza in mare parte felului meu de a fi.Chiar si atunci cand sunt trista zambesc,pentru ca viata nu se opreste la o dezamagire.In ultimii ani asta s-a schimbat.Nu mai pot sa zambesc mereu cand sunt trista.Prietenii mei erau obisnuiti cu mine merei bine-dispusa,dar am crescut.Nu mai pot sa ma prefac asa bine.E destul de ciudat,pentru ca nu stiu cum e mai bine.Oricum nu am de gand sa cad intr-o depresie si toata lumea sa imi planga de mila.In momentul de fata,starea mea nu e chiar asa buna.Nu imi aduc aminte cand am zambit pentru am simtit sa fac asta.Poate si fapul ca m-am marit m-a facut sa privesc altfel tot ce mi se intampla.Nu mai sunt copilul acela,care trcea peste toate problemele cu un zambet si cu un simplu “O sa fie bine”.Acum ma gandesc mai mult la problemele mele,incerc sa gasesc o rezolvare.Nu mai pot sa trec peste cum o faceam inainte.Sunt destul de optimista in ceea ce ma priveste,asta nu inseamna ca pot sa clachez atunci cand nu ma astept.Si ce?O sa ma ridic,o sa ma scutur si o sa continui,pentru ca asa am fost educata si pentru ca asa stiu ca trebuie sa fac.Nu mereu un zambet rezolva problemele,dar macar te ajuta sa treci mai usor peste obstacolele care-ti ies in cale.Toate astea i le datorez bunicii mele,Maia,careia ii multumesc din suflet ca m-a invatat sa fiu tare,a fost alaturi de mine mai mult ca mama,si stiu ca ma iubeste chiar daca nu mi-a aratat asta mereu.As vrea sa stie ca mi-e foarte dor de ea si ca o iubesc enorm!Iti multumesc ca m-ai invatat sa fiu tare,ca ai avut grija de mine,si ca ai incercat in asa fel incat sa nu simt lipsa parintiilor in acesti 8 ani in care ei au fost un fel de “parinti de week-end”.Nu stiu ce m-as fi facut fara tine!Te iubesc mult si nu stiu cum sa iti multumesc pentru tot ce ai facut sa imi fie bine!Te iubesc,MAMI!Nu o sa ma satur sa iti spun asta niciodata,pentru ca tu m-ai invatat tot ce stiu acum!Iarta-ma,te rog,pentru toate supararile provocate!




Va pup!<3

Niciun comentariu: