miercuri, 9 iunie 2010

Mi-e dor de vremurile in care sa ma infrangi era greu ...

Sunt moale.Fara chef de nimic.Nu ma mai multumeste nimic din ce se intampla.Nu mai suport pe nimeni.Nici macar pe mine.E ciudat,dar asa ma simt.De vreo  cateva ore ascult o melodie.Ma regasesc in ea oarecum si ma ajuta sa intelg cat de cat de ce starea asta de scarba(poateun pic cam mult spus)pentru tot ce ma inconjoara.Nu-mi merge deloc prost pe nici un plan,in afara de cel sentimental.Nu,nu sunt indragostita,nu traiesc nici o iubire inposibila,Slav Domnului!Pur si simplu ma simt rau,daramata,obosita,dezamagita si nu reusesc pe nimeni sa fac sa ma inteleaga.Oare de ce?Nu ca mi-as dori cu disperare acest lucru,dar...Am nevoie e o pauza,trebuie sa ma deconectez de la tot,asta vreau.E o stare de cacat,dar trebuie sa o depasesc.Nu-mi place sa ma simt infranta!


Va pup!<3